Astazi se implinesc 27 de ani de la cel mai grav eveniment nuclear din istoria omenirii, accidentul de la Cernobil (Ucraina), ce a avut loc la 26 aprilie 1986, cand o defectiune la unul dintre reactoare a provocat o explozie, urmata de contaminarea radioactiva a zonei.
Masurile luate la nivel international pentru constientizarea riscurilor centralelor nucleare s-au intensificat dupa tragedia de la Fukushima (Japonia), din martie 2011, iar unele state, printre care Germania, au decis sa renunte treptat la energia nucleara.
Dezbaterea privind aspetele negative si riscurile energiei nucleare este deseori inlocuita de afirmatii unilaterale cu privire la avantajele acesteia din perspectiva securitatii energetice si prognozei preturilor energiei electrice, care nu reflecta costurile economice ascunse si subventiile.
Organizatiile de mediu atrag atentia ca centralele nucleare nu sunt niciodata 100% sigure. Indiferent de numarul sistemelor de siguranta, centralele nucleare sunt manevrate de oameni, iar eroarea umana nu poate fi eliminata.
Industria nucleara se bazeaza pe memoria scurta a populatiei si pe mirajul etern al <<energiei ieftine>> care s-a nascut din lipsa informarii corecte. Iata ca, din pacate, avem cel putin 2 ocazii anual (comemorarea dezastrelor de la Cernobil si Fukushima) in care le reamintim oamenilor ca energia nucleara nu a adus niciunui stat din lume independenta energetica mult-visata, nu este nici ieftina – a se vedea imprumuturile gigantice solicitate Euratom anual – cat despre siguranta…nu am mai vorbi astazi daca acum 27 de ani nu ar fi murit peste 1 milion de oameni – Ioana Ciuta, director executiv al Fundatiei TERRA Mileniul III.
Accidentul de la Cernobil în cifre [1]:
1 milion de oameni au murit în urma accidentului nuclear[2]
3,5 milioane de persoane au fost iradiate
Aproximativ 170.000 de ucrainieni au fost evacuați
89,85% dintre persoanele evacuate s-au îmbolnăvit
84,7% dintre oamenii ce trăiesc în zone contaminate sunt bolnavi
Punctele slabe ale CNE Cernavoda
Masurile luate la nivel international pentru constientizarea si combaterea riscurilor centralelor nucleare s-au intensificat dupa tragedia de la Fukushima (Japonia), din martie 2011, una dintre principalele masuri fiind efectuarea testelor de stres nationale si evaluarea centralelor atomice europene de catre o comisie de experti la nivel UE.
Testele de stres s-au facut insa in pripa, fara o metodologie clara, aplicabila cel putin la nivelul statelor membre UE, iar recomandarile Comisiei Europene in urma unui an de analize nu au nicio putere legala.
Romania este una dintre tarile cele mai active seismic din Europa. Cu toate acestea, au fost inregistrate cateva deficiente majore privind cutremurele. Calculul pentru cutremurul baza de proiect s-a bazat doar pe o estimare determinista si a fost luata in considerare o probabilitate de aparitie a seismelor mai scazuta decat cea folosita in prezent in Europa, respectiv o valoarea de 1/1.000 pe an, in loc de 1/10.000 pe an. De asemenea, exista insuficiente informatii despre comportamentul centralei in cazul unui cutremur mai mare decat cel de referinta.
Centrala de la Cernavoda prezinta deficiente si in privinta inundatiilor. Raportul specialistilor europeni implicati in revizuirea testelor de stres a aratat ca o serie de echipamente de protectie impotriva inundatiilor trebuie imbunatatite, criticand totodata lipsa inspectiilor de rutina a celor existente.
Unitatatile 1 si 2 de la CNE Cernavoda au functionat pentru perioade relativ scurte (din 1996, respectiv 2007), dar reactoarele au fost proiectate in anii 1970 si sunt, prin urmare, depasite. O serie de puncte slabe sunt cauzate de proiectarea instalatiei si nu au facut obiectul testelor de stres in contextul in care nu pot fi remediate (ex. Grosimea redusa a peretelui reactorului si amplasamentul bazinului de combustibil ars).
In acest context, decizia Guvernului de a continua investitiile in unitatile 3 si 4 de la Cernavoda este nejustificata si nu va face decat sa sporeasca riscurile de sanatate ale populatiei si datoriile Romaniei, avand in vedere ca Unitatea 2 a fost finalizata cu sprijin financiar strain (imprumut canadian de 146 milioane de dolari si imprumut de 324 milioane de dolari de la Euratom).