Astazi se implinesc 28 de ani de la cel mai grav eveniment nuclear din istoria omenirii, accidentul de la Cernobil (Ucraina), ce a avut loc la 26 aprilie 1986. Accidentul a fost provocat de o defectiune la unul dintre reactoare, ce a provocat o explozie, urmata de contaminarea radioactiva a zonei.
Masurile luate la nivel international pentru constientizarea riscurilor centralelor nucleare s-au intensificat in ultimii ani, in special dupa tragedia de la Fukushima (Japonia), din martie 2011. In urma acesteia, multe state au decis sa opreasca constructia de noi reactoare nucleare si chiar sa renunte treptat la energia atomica.
Reactoarele nucleare emit radiatii toxice in aer si apa si continua sa genereze deseuri radioactive letale pentru care nu avem momentan nicio solutie de eliminare. Nu exista nicaieri in lume un depozit permanent pentru deseuri inalt radioactive, din cauza riscului seismic si al celui de eliberare a materialului radioactiv in panza freatica. In contextul politicilor europene ce promoveaza trecerea la o economie cu emisii reduse de carbon, obiectivul principal al politicilor energetice ar trebui sa fie reducerea emisiilor din acest sector prin modalitati cat mai sigure si mai sustenabile. Energia nucleara nu intra in aceasta categorie.
Depozit de deseuri nucleare la Saligny
Romania are in plan constructia unui nou depozit de deseuri nucleare la Saligny, in apropierea centralei nucleare de la Cernavoda. Depozitul final de deseuri radioactive va fi construit pe o suprafata de 40 de hectare si va necesita o investitie totala de 400 de milioane de euro, potrivit presedintelui Agentiei Nationale pentru Deseuri Radioactive, Florin Tatar.
Autoritatile sustin ca banii vor proveni in principal din taxa de 2 euro pe MWh pe care o plateste compania Nuclearelectrica pentru un fond special destinat depozitarii deseurilor radioactive, insa se doreste si atragerea investitorilor privati in acest proiect.
In prezent, combustibilul radioactiv este depozitat la Baita Bihor, unde se afla singurul depozit de acest tip din tara. Acest depozit, care este o veche mina de exploatare a uraniului, se va inchide in 2020 — 2025.
Oamenii uraniului
In afara de deseurile radioactive ce raman in urma producerii energiei nucleare pentru sute de milioane de ani, cele mai afectate sunt comunitatile din zonele de exploatare a uraniului.
Dupa inchiderea minelor, oamenii continua sa traiasca in zone contaminate, ocolite de investitori, lasati de izbeliste de autoritati si lipsiti de o informare minimala in legatura cu riscurile contaminarii.
Cum arata fostele mine de uraniu din Romania vedem in urmatoarele reportaje realizate de o echipa de studenti ai facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Bucuresti, coordonata de Fundatia TERRA Mileniul III.
Metehnele uraniului – Ciudanovita
Ciudanovita este o comuna asezata la poalele muntilor Banatului. Mai exact, la poalele muntilor de steril ce inca mai contin minereu cu o concentratie scazuta de uraniu. In prima faza, prin anii ’50-’52, minereul de uraniu a fost exploatat de rusi, in contul datoriilor de razboi. In acea perioada s-a format o colonie pe valea Jitinului. Au construit blocuri, gradinite, case de cultura, un spital. Oameni din toate locurile tarii veneau sa munceasca aici, motivati de salariile mari. Din ’62-’63, minele au intrat in posesia Statului roman, dupa ce au fost stoarse de cel mai bun uraniu. Salariile au scazut apoi.
La tot pasul dai de tablite care te avertizeaza ca zona este iradiata si ca accesul este interzis persoanelor neautorizate. Localnicii sunt insa ”autorizati” sa traiasca in mediu radioactiv.
Metehnele uraniului – Baita
Reportaj realizat in Baita, judetul Bihor, locul din care s-a exploatat uraniu peste 25 de ani.
Mina de uraniu de la Baita Bihorului a fost prima din tara. Ce a ramas in urma dupa inchiderea ei? Un spatiu mort, inconjurat de secrete.
Crucea – ultimul bastion al uraniului
In prezent, singura mina activa este cea de la Crucea, in Carpatii Orientali (la sud de Vatra Dornei). Aici s-a lucrat, „in liniste”, in mai multe sectoare, in bazinul hidrologic al Bistritei. Zona fiind mai putin umblata decat cea a Apusenilor, efectele mineritului sunt mai greu de observat de catre necunoscatori. Se discuta in continuare despre darea in exploatare a sectorului Grinties, dar e discutabil daca o activitate ineficienta (si care trebuie subventionata) merita sa afecteze mediul si eventualele sanse de dezvoltare durabila ale zonei, de altfel una dintre cele mai frumoase de pe valea Bistritei.
Intre timp, autoritatile romane platesc datorii istorice pentru vizite stiintifice. In Programul de Cooperare Tehnica desfasurat de Romania cu sprijinul Agentiei Internationale pentru Energia Atomica (AIEA), tara noastra inca figureaza cu o datorie 51899 USD aferenta costurilor evaluate de program (APC – Assessed Programme Costs) ce reprezinta un procent de 8% din bugetele proiectelor nationale, precum si din valoarea burselor si vizitelor stiintifice acordate expertilor romani, in domeniul nuclear, in cadrul unor proiecte regionale. Datoriile sunt suportate integral din bugetul aprobat pe anul 2013 al Agentiei Nucleare si pentru Deseuri Radioactive, de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei.
