Terra mileniul III

Cernavoda – nuclear electric plant

centrala-de-la-cernavodaIn Romania, eficienta energetica a termocentralelor este, in functie de combustibilul utilizat, in general de circa 40%, o valoare extrem de redusa, in conditii de operare la capacitate maxima. Astfel, capacitatea de productie este mult diminuata, datorita performantei reduse (sunt necesare lucrari de intretinere, reparatii, retehnologizare), lipsei fondurilor de reabilitare si gestionarii ineficiente a sectorului (unele unitati nu au fost inchise din motive sociale, in pofida incapacitatii de operare).

Romania are un potential considerabil pentru productia energetica din surse regenerabile. Problema este ca pana in prezent au fost derulate foarte putine proiecte in acest sector si nu exista informatii privind tehnologiile utilizate, avantajele lor, caracteristicile economice etc (mentionam ca Romania, ca stat in curs de aderare, trebuie sa implementeze Directiva 2001/77/EC privind sursele regenerabile de energie; directiva a fost transpusa in Strategia de Valorificare a Surselor Regenerabile de Energie 2003 si au fost stabilite mijloacele de implementare). Au fost desfasurate campanii de promovare a surselor regenerabile, insa opinia generala este in continuare ca sursele regenerabile sunt bune, dar nu ni le putem permite. Pe de cealalta parte, nu au avut loc schimburi de experienta si tehnologii pentru a demara activitatile din acest sector.

Lipsa programelor coerente si a interesului fac neatractiva piata tehnologiilor pe surse regenerabile (in pofida faptului ca in ultimii ani s-a inregistrat un progres considerabil, iar preturile acestor tehnologii a scazut). In acelasi timp, Romania depinde intr-o anumita masura de importurile de combustibili fosili; deseurile lemnoase (si alte tipuri de deseuri) nu sunt utilizate energetic; nu este valorificata energia eoliana; capacitatea de productie hidroenergetica se reduce prin colmatarea lacurilor de acumulare si lista poate continua.

In acest context, guvernul Romaniei a decis continuarea programului nuclear, cu constructia in prezent a reactorului 2 (ce urmeaza sa fie finalizata in 2006), si planificarea constructiei celui de-al treilea reactor. Trebuie sa mentionam ca studiile cuprinse in Evaluarea Impactului asupra Mediului ce pot arata raportul cost-beneficii sau justificarea economica pentru al doilea reactor nu au fost facute publice.

Proiectul Cernavoda 2 se confrunta cu mai multe probleme severe, din care mentionam doar cateva: probleme de proiect al reactorului, disponibilitatea sistemelor de siguranta, riscurile seismice, contaminarea cu tritiu etc. Procesul de consultare publica a fost mai mult decat neadecvat, s-a evidentiat o lipsa de transparenta a autoritatilor, ce considera ca populatia nu are nevoie sa cunoasca detalii despre sectorul nuclear (in combinatie cu faptul ca nu exista in Romania experti independenti in acest sector care sa analizeze echidistant programul nuclear).

Potrivit Asociatiei Organismelor de Reglementare in Domeniul Nuclear din Europa de Vest, modelul CANDU nu s-a schimbat fundamental: « Caracteristicile primare de sigurantã ale conceptului CANDU 600 nu au evoluat prea mult de-a lungul anilor. La reinceperea constructiei Unitãtii 1, in 1991, au fost introduse imbunãtãtiri ale proiectului similare cu cele deja implementate in centralele de acelasi tip din Wolsung (Coreea de Sud), Point Lepreau si Gentilly 2 (Canada), ca rezultat al experientei in operare si studiilor privind siguranta ». Principalele probleme de sigurantã, precum coeficientul pozitiv de vid al reactivitãtii, vulnerabilitatea la incidente de pierdere a controlului, deficiente de retinere, riscurile seismice si protectia anti-incendiu nu sunt rezolvate in totalitate. Mai exista si problema alimentarii cu apa – in 2003 reactorul a trebuit sa fie oprit datorita debitului foarte scazut al Dunarii – cum va fi situatia in momentul punerii in functiune a inca doua reactoare?

Conform capitolului Energie al Raportului pe 2002 al Uniunii Europene pentru Romania – DG Enlargement, Comisia Europeanã, “Problemele nerezolvate legate de combustibilul uzat si deseurile radioactive vor trebui abordate [de guvernul Romaniei] in scurt timp” si desi “Romania a acceptat si a abordat toate recomandãrile continute in Raportul asupra Sigurantei Nucleare in Contextul Extinderii din iunie 2001” si “nu au fost intrevãzute dificultãti majore pentru conformitatea cu Tratatul Euratom, Romania ar trebui sã implementeze unele norme nucleare internationale. Standardele de sigurantã nuclearã, in special cele referitoare la operarea centralei, ar trebui abordate in mod corespunzãtor si gãsite solutii pe termen lung pentru deseurile radioactive”.

Studiul Atomic Energy of Canada Limited (AECL), din cadrul procesului de evaluare a impactului asupra mediului, fãcut public la sfarsitul anului 2001, nu evalueazã consecintele unui accident nuclear si prevederile legate de sigurantã, nu dezvãluie detalii privind planul de urgentã nuclearã si natura riscurilor seismice si nu contine o Evaluare Probabilisticã a Riscurilor.

Conform analizei independente a Institutului Austriac de Ecologie Aplicatã , rezumatul studiului de impact oficial fãcut public de guvernul Romaniei in luna august, 2002, este incomplet, nesistematic, neinteligibil, datoritã lipsei unor hãrti si date relevante incluse in versiunea completã a documentului, astfel incat este imposibil de evaluat dacã au fost colectate toate datele necesare si dacã autorii studiului au evaluat in mod corespunzãtor impactul proiectului.

Scopul real al proiectului Cernavodã 2 este de a produce energie electricã pentru export in tãri vest-europene si nu pentru a acoperi necesarul energetic al Romaniei. Datoritã crizei economice, cererea energeticã a Romaniei nu este in crestere, o parte din energia electricã produsã la Cernavodã fiind exportatã. Italia este interesatã de importul energiei produse la Cernavodã, desi productia nuclearã a fost interzisã pe teritoriul italian prin referendum din 1987 (au fost inchise centralele si oprita constructia unor noi unitati nucleare). Este o modalitate inteligentã de a reloca productia nuclearã si riscurile asociate la distantã, in Europa de Est. Posibilitatea exportului energiei produse la Cernavodã nu a fost exclusã de cãtre Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei. Singura piata de export al energie electrice a fost in ultimul doar Republica Moldova, care nu a achitat inca factura. Iar Bulgaria doreste de asemenea sa exporte energie electrica. Toate acestea se petrec in conditiile in care majoritatea statelor europene au supracapacitate de productie energetica.

In acelasi timp, sistemul energetic romanesc necesitã interventii imediate in ceea ce priveste eficienta energeticã a termocentralelor pe bazã de combustibil fosil, a hidrocentralelor si retelei de transport, fapt recunoscut de expertii energetici ai Misiunii Uniunii Europene la Bucuresti in februarie 2002.

In orice caz, este clar faptul cã, in viziunea autoritãtilor romane, finalizarea proiectului Cernavodã 2 va da cale liberã constructiei unitãtilor trei si patru – panã in prezent au fost efectuate lucrãrile civile preliminare pentru incã trei unitãti. In abordarea autoritãtilor romane privind proiectul Cernavodã 2 este clarã ipoteza cã problemele deosebite de mediu precum si problema combustibilului uzat si a deseurilor nucleare in Romania par mici in comparatie cu siguranta si inchiderea centralelor nucleare din alte tãri candidate, precum Bulgaria, astfel incat Comisia Europeanã ar putea tolera in final dezvoltarea completã a programului nuclear romanesc in anii urmãtori.

Starea de dezordine a rapoartelor studiilor de impact asupra mediului, lipsa informatiilor fundamentale din acestea si lipsa de transparentã in procesul de consultare pun sub indoialã siguranta proiectului. Informatiile si datele disponibile publicului si autoritãtilor competente sunt insuficiente pentru a evalua in mod corespunzãtor impactul asupra mediului si a populatiei, riscurile asociate unor accidente precum si principalele alternative ale proiectului. Informatiile dezvãluite publicului sunt insuficiente si necorespunzãtoare unei participãri efective in procesul de luare a deciziilor. Participarea publicã este, totusi, o cerintã de bazã a Conventiei de la Aarhus, ratificatã de Romania in anul 2000, precum si a noii legi a mediului, amendatã pentru a se conforma, printre altele, si acestei Conventii.

Procesul de consultare publica nu a fost urmat in mod corespunzator in cazul proiectului de constructie a celui de al doilea reactor de la Cernavoda, preferandu-se in schimb propaganda in mass-media nationala.

Cooperarea dintre Romania si Bulgaria este aproape inexistentã, autoritãtile romane nereusind sã avizeze si sã transmitã informatii corespunzãtoare guvernului bulgar conform Conventiei Espoo. De fapt, raportul trimis de cãtre autoritãtile romane guvernului bulgar nu contine informatii fundamentale despre studiul de impact. Romania nu si-a respectat obligatiile fatã de tãrile vecine conform Conventiei Espoo, precum si Directivei Uniunii Europene asupra studiilor de impact asupra mediului.

Austria – in 1978 s-a stabilit prin referendum sa nu se mai construiasca centrale nucleare
Italia – in 1987 au fost inchise cele patru centrale si s-a oprit contructia a cinci reactoare
Belgia – a fost limitata durata de viata a reactoarelor la 40 ani si s-a interzis constructia de noi centrale nucleare
Germania – a fost limitata durata de viata a reactoarelor la 32 ani
Spania – a fost interzisa constructia de noi centrale nucleare
Danemarca – nu a utilizat niciodata energie nucleara si nici nu intentioneaza

Exista alternative viabile, respectiv investitiile in eficienta energetica si in surse regenerabile de energie. Pe langa riscurile si costurile pe care le implica, programul nuclear romanesc indisponibilizeaza miliarde de dolari ce ar putea fi investite in proiecte care sa asigure dezvoltarea durabila a sectorului energetic romanesc.


Proiecte de case