Terra mileniul III

Notiuni de transport durabil

Dezvoltare durabila = procesul de dezvoltare ce acopera necesitatile actuale fara a periclita capacitatea generatiilor viitoare de a si le acoperi pe ale lor.

Transport durabilExista un consens in sectorul transport in privinta faptului ca functionarea sa nu este durabila. Modul in care societatea noastra a organizat transportul de pasageri si de bunuri este partial inechitabil social, economic si din punct de vedere al impactului asupra mediului. Exista si un consens asupra principiilor fundamentale ale transportului durabil, precum internalizarea externalitatilor, principiul “utilizatorul plateste”, al competitiei corecte intre diferitele moduri de transport; insa acest consens nu merge mai departe de atat.

Transportul durabil este absolut fezabil economic. O reducere a transportului duce la cresterea eficientei economice si a productiei. Stimuleaza o utilizare mai eficienta a resurselor si creste productivitatea economica in zonele care au avut de suferit din cauza unei distributii dezechilibrate a valorilor datorita concentrarii spatiale si proceselor de centralizare.

Durabilitatea se sprijina pe trei piloni – economic, social si de mediu. Problemele sociale legate de transport sunt deseori neclare sau nu sunt luate in considerare iar factorii sociali/psihologici ce sprijina modelele de transport sunt adeseori ignorati. Sistemele durabile de transport maresc coeziunea sociala, reduc problemele de mediu si ajuta in crearea unei economii mai eficiente si la cresterea calitatii vietii.

Transportul reprezinta un factor important in dezvoltarea socioeconomica, care insa daca nu este dezvoltat in mod durabil impune costuri semnificative pentru societate in ceea ce priveste impactul asupra mediului si sanatatii. Un raport al Agentiei Europene de Mediu arata ca principala provocare in aceasta directie pentru noile State Membre si tarile in curs de aderare este mentinerea avantajului pe care il au privind unele aspecte ale transportului si mediului in comparatie cu Uniunea Europeana si in acelasi timp satisfacerea necesitatilor de crestere a nivelului de trai si de mobilitate. Avand o cota mai mare a cailor ferate, consum mai mic de energie in transporturi si nivel mai redus de emisii per capita precum si o fragmentare mai mica a teritoriului, noile State Membre si tarile in curs de aderare au inca presiuni ale transportului asupra mediului mai reduse decat in Uniunea Europeana.

Tendintele actuale sunt insa ingrijoratoare in aceste tari – accentul este pus pe transportul rutier, consumul energetic al sectorului este in crestere, ca si nivelul emisiilor de gaze cu efect de sera iar siguranta necesita imbunatatiri. Aceste tendinte indica faptul ca noile State Membre si tarile in curs de aderare risca sa ajunga la aceleasi modele ne-durabile de dezvoltare a transportului cu ale Uniunii Europene. Politicile acestor tari se concentreaza in prezent asupra alinierii standardelor privind autovehiculele, combustibilii, infrastructura la standardele UE.

Dezvoltarea infrastructurii si in special conectarea la Reteaua de Transport Trans-Europeana (TEN) este o prioritate si un pilon al politicilor de transport. Insa aceste politici nu iau in considerare relatia dintre aspectele economice, sociale si de mediu. Este relevant in aceasta privinta faptul ca nu a fost facuta o evaluare strategica a retelei transeuropene si a extinderii acesteia catre est.

Concentrandu-se asupra implementarii legislatiei UE si asupra dezvoltarii infrastructurii, tarile in curs de aderare intarzie in implementarea unor instrumente de integrare a considerentelor de mediu, ce castiga tot mai mult teren in UE. Acestea includ strategii precum taxarea corecta si eficienta, coordonarea mai buna dintre transport si planificarea utilizarii terenului, acorduri voluntare cu industria, monitorizarea si evaluarea in sprijinul dezvoltarii politicilor.

Tendintele din sectorul transport al tarilor in curs de aderare se indeparteaza de obiectivele unei strategii de dezvoltare durabila, respectiv decuplarea cresterii transportului de cresterea economica si trecerea de la transport rutier la transport feroviar, naval si transport public.

Legatura automata extinderea infrastructurii – crestere economica
Perceptia comuna a factorilor de decizie din intreaga Europa este ca o modalitate buna de a revigora o zona defavorizata economic si de a oferi locuri de munca este constructia de drumuri. Conform acestui mod de gandire, noile drumuri inseamna comunicatii mai bune, acces mai facil la piete si noi oportunitati de afaceri. Economia de timp inseamna bani economisiti pentru companii, noi oportunitati si noi locuri de munca.

Acest mod de gandire este caracterizat de increderea deplina intr-o legatura automata intre noile investitii in constructia de drumuri pe de o parte si crearea de locuri de munca si cresterea economica pe de cealalta parte.

Ca acest mod de gandire este gresit a fost sustinut de o serie de experti de marca in domeniu, in cadrul “Standing Committee for Trunk Road Assessment” (SACTRA), ce a furnizat guvernului Marii Britanii consultanta asupra legaturii dintre transporturi si economie in ansamblu. Raportul SACTRA a respins categoric ideea unei legaturi automate intre constructia de drumuri si crearea de locuri de munca. Locurile de munca si beneficiile financiare nu sunt generate in mod necesar doar de imbunatatirea calitatii transportului.

Externalitati
Transportul rutier de marfa a avut o crestere masiva in ultimele decenii, cu un volum mai mare decat orice alt mod de transport, aducand prosperitate celor din aceasta industrie. Aceasta crestere are, insa, asociate si cateva probleme, si anume:
– cresterea emisiilor de substante poluante si gaze cu efect de sera
– poluarea fonica
– cresterea numarului de accidente si a victimelor acestora
– costuri mai mari pentru intretinerea si reparatiile infrastructurii rutiere cauzate de autocamioane, care platesc pentru o parte dar nu toate daunele pe care le cauzeaza.

Transportul rutier de marfa a crescut tocmai datorita faptului ca nu trebuie sa plateasca toate costurile activitatii sale (externalitati).

Taxarea transporturilor este o masura eficienta pentru indeplinirea obiectivelor internationale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, pentru reducerea poluarii aerului si a poluarii fonice si pentru cresterea sigurantei. Scopul taxarii este imbunatatirea performantelor economiei si cresterea calitatii mediului, nu desfasurarea unui exercitiu academic de economie a transporturilor.

O reforma de taxare a transporturilor trebuie sa reflecte necesitatea de reducere a volumului transporturilor; acest fapt poate fi realizat prin cresterea costului utilizarii infrastructurii si prin a face utilizatorul/poluatorul sa plateasca. Cresterea costurilor modurilor de transport nedurabil intr-o proportie mai mare decat ale celor mai putin poluante va duce la o crestere a performantei intregului sector. Pentru a facilita aceasta echilibrare, veniturile din taxele diferentiate pe baza impactului asupra mediului ale diferitelor moduri de transport trebuie folosite pentru a promova modurile de transport mai putin poluante. Intr-o societate foarte mobila, fezabilitatea restrictionarii utilizarii modurilor nedurabile de transport este in functie de furnizarea unor moduri de transport mai putin poluante.

Poluarea aerului
Emisiile de substante poluante, precum oxizi de azot, hidrocarburi, monoxid de carbon, pulberi cauzeaza sau exacerbeaza o serie de probleme de sanatate. In cadrul impactului asupra sanatatii atribuit traficului se numara incidenta mai mare a cancerului si bolilor de inima, a problemelor respiratorii si a gravitatii acestora. Imbunatatirile tehnologice, ce au redus nivelul emisiilor, au fost compensate de o crestere a traficului, astfel incat emisiile sunt inca in crestere.

Autovehiculele, si in special autoturismele, sunt principala sursa de poluare a aerului in zonele urbane la nivel european. Sectorul transporturi este responsabil pentru 63% din emisiile de NOx, 47% din emisiile de compusi organici volatili, precum benzenul, 10-25% din pulberi si 6,5% din emisiile de SO2 in mediul rural – valorile fiind mai mari in zonele urbane. Femeile insarcinate si copiii, tinerii, batranii si cei cu probleme respiratorii sunt supusi celor mai mari riscuri de sanatate.

La nivelul Uniunii Europene, circa 28% din emisiile de gaze cu efect de sera sunt datorate transportului, 84% din aceste emisii provenind din transportul rutier. Mai mult de 10% din emisiile de dioxid de carbon provin in UE din traficul rutier din zonele urbane.

Poluarea fonica
Circa 65% din populatia Uniunii Europene este expusa la nivele inacceptabil de inalte de zgomot – in cea mai mare parte produs de traficul urban. Desi zgomotul afecteaza indivizii in moduri diferite, cauzeaza atat discomfort cat si probleme de sanatate. Efectele asupra starii fizice si psihice includ: un ritm cardiac mai inalt (si deci risc mai mare de boli cardio-vasculare), dereglari psihice si nivel mai mare de stres, dereglari de somn, probleme cognitive, de intelegere si concentrare pentru copii, iar la nivele foarte inalte de zgomot, probleme auditive.

Dezvoltarea tehnologica a dus in ultimele decenii la reducerea cu 85% a nivelului de zgomot produs de autovehicule, insa problema persista datorita cresterii numarului de autovehicule si a volumului de trafic.

Unde mergem de aici
Corelarea dintre cresterea traficului rutier si a riscurilor de sanatate nu este imposibil de schimbat. Problema nu poate fi insa rezolvata printr-o singura masura sau politica, ci este necesara o abordare integrata pentru a reduce efectele negative atat ale emisiilor cat si ale zgomotului.

Municipalitatile pot adopta strategii de management pentru transport care sa promoveze alternative la utilizarea autoturismelor – reducerea numarului de autoturisme din trafic va reduce dramatic poluarea si nivelul de zgomot.

Pe baza principiului “poluatorul plateste”, utilizatorii de transport trebuie sa fie responsabili financiar de costurile calatoriilor, inclusiv pentru daunele rezultate din actiunile lor asupra mediului natural si celui construit, societatii si economiei. Taxarea pentru utilizarea infrastructurii, taxele de mediu sau pentru congestiile de trafic ar face mult in ceea ce priveste diminuarea impactului negativ al transportului asupra sanatatii. Sistemul de taxare din Londra introdus pentru eliminarea congestiilor de trafic ofera dovada faptului ca implementarea sistemelor de taxare este posibila politic.

Studiile arata ca politicile de transport ce pornesc de la premisele unui impact cat mai redus asupra mediului nu numai ca vor imbunatati calitatea vietii si starea de sanatate a populatiei urbane ci vor duce si la o rata mai mare de angajare. In Germania s-a preconizat un castig de 207 000 locuri de munca daca va avea loc o trecere la o mobilitate durabila, cu impact mai redus asupra mediului. Strategii simple pot ajuta in reducerea daunelor cauzate de transport sanatatii umane: chiar si implementarea riguroasa a unor limitari de viteza si a unor reglementari privind parcarea pot duce in multe orase la limitarea emisiilor, cresterea sigurantei si o cerere crescuta pentru transport public.


Proiecte de case