cop18-logo

Nicio oaza de speranta pentru clima in desertul de la Doha

Negocierile climatice de la Doha (Qatar) au esuat in a stabili tinte mai ambitioase de reducere a emisiilor de CO2, sau o modalitate concreta de a alimenta cu 100 miliarde de dolari anual fondul destinat sprijinirii statelor sarace in lupta cu efectele schimbarilor climatice. Negocierile si-au atins unul dintre obiectivele propuse, reusind sa stabileasca prelungirea Protocolului de la Kyoto pentru urmatorii 8 ani. Totusi, o parte din semnatarii initiali – Rusia, Japonia si Noua Zeelanda – au refuza sa-si mai respecte angajamentele si in a doua etapa a Protocolului, dupa ce Canada s-a retras inca de anul trecut.

In acest context, COP18 a deschis noi cai de actiune in lupta cu schimbarile climatice, dar nu a reprezentat momentul unei schimbari decisive de care avem nevoie pentru a mentine incalzirea globala la un nivel sustenabi si suportabil (sub 2 grade Celsius).

Uniunea Europeana a reconfirmat angajamentul de reducere propriu de 20% fata de nivelul emisiilor GES inregistrate in 1990. In acest fel, durata celei de-a doua etape a Protocolului si angajamentul Uniunii sub Protocol se pliaza pe calendarul de implementare si pe obiectivele din pachetul legislativ Energie – Schimbari Climatice al UE.

Doha a gazduit in perioada 26 noiembrie – 7 decembrie Conferinta Natiunilor Unite privind Schimbarile Climatice (COP 18), la care au participat delegatii din peste 190 de tari.

Principalele decizii:

  • O a doua perioada de angajament a Protocolului de la Kyoto, 2013-2020, cu ambiguitati legislative ce permit reportarea certificatelor de emisii, dar cu limitari stricte a utilizarii acestora.
  • Un apel catre statele semnatare ale Protocolului de la Kyoto pentru a-si reevalua tintele de reducere de emisii pana cel tarziu in 2014. Desi nu exista garantii ca acest lucru va determina statele sa-si fixeze tinte mai ambitioase, o astfel de masura obliga moral statele sa creasca tintele pentru anul 2020, oferindu-le oportunitatea sa faca acest lucru in cadrul negocierilor climatice.
  • O decizie financiara ce nu a reusit sa ofere garantii ferme pentru alimentarea Fondului de Finantare initiala rapida pentru clima si sa stabileasca modalitatile de obtinere a sumei de 100 miliarde de dolari anual, pana in 2020. Pe termen scurt, acasta decizie doar incurajeaza statele dezvoltate sa mentina finantarea la nivelul actual.
  • Infiintarea Retelei si Centrului de Tehnologie a Climei, gazduit de Programul Natiunilor Unite pentru Clima (UNEP).
  • Infiintarea unui program pentru sprijinirea victimelor schimbarilor climatice ce va permite acordarea unor sume compensatorii.

 

Protocolul de la Kyoto va continua

A doua etapa a Protocolui de la Kyoto va acoperi perioada 2013-2020 cu tinte de reduceri ale emisiilor pentru statele din Europa si pentru Australia. Din pacate, tintele de reducere nu sunt ambitioase, de exemplu, UE s-a angajat sa-si reduca emisiile cu 20% in perioada 1990-2020, o tinta pe care statele europene aproape le-au atins deja.  O alta problema care a ramas fara solutie o reprezinta faptul ca statele care au tinte reducere emit doar 1/7 din emisiile antropice de CO2 la nivel global, cea mai mare cantitate de emisii provenind practic de la tari ce nu si-au asumat nicio tinta.

Un blocaj in cadrul negocierilor a fost provocat de cotele de emisii (AAU-uri) din prima perioada a Protocolului de la Kyoto. Unele state, printre care Polonia, vor sa isi transfere AAU-urile in a doua perioada a Protocolului. S-a ajuns la un compromis, asa incat aceste tari sa-si pastreze AAU-urile, dar sa nu le poata comercializa in viitorul apropiat. Astfel, certificatele din proiecte CDM (Clean Development Mecanism) pot fi reportate in perioada a doua si pot fi folosite pentru echivalarea reducerilor nationale de emisii. Din pacate, aceasta masura valideaza inclusiv proiectele CDM ineficiente, care nu au efecte reale asupra climei.

Tintele modeste de reduceri de emisii la care s-au angajat statele in a doua perioada a Protocolului nu vor conduce la reducerile de care avem nevoie pentru a opri cresterea globala a emisiilor pana in 2015. De aceea, guvernele au stabilit sa revizuiasca titele in 2014, cand urmeaza sa propuna unele mai ambitioase. Noile tinte urmeaza sa tina cont de faptul ca statele dezvoltate ar trebui sa reduca emisiile cu 25-40% in intervalul 1990-2020 pentru a mentine incalzirea globala sub pragul de 2 grade Celsius. Este nevoie de mai multa actiune din partea statelor semnatare al Protocolului de la Kyoto si mai ales din partea marilor emitenti din afara acordului, precum SUA, Canada si China.

Finantarea climatica

Discutiile privind finantarea actiunilor de protectie a climei au fost slabe. Cu un Fond de Finantare initiala rapida de 10 miliarde de dolari / an pana in 2012 si cu un angajament de 100 miliarde de dolari in 2020, ar fi trebuit ca pana acum sa existe o crestere graduala a contributiilor, insa acest lucru nu s-a intamplat. Statele industrializate au fost incurajate sa continue contributiile la acelasi nivel si dupa 2012.

Fondul Climatic Verde a ajuns cu un pas mai aproape de a fi operational, dar are inca probleme deoarece foarte putin state s-au oferit sa contribuie.

Negocierile privind taxa pentru aviatie sau transport naval au continuat, insa implicarea organizatiilor internationale din aceste domenii este dificila. UE si-a amanat schema de comercializare a emisiior din aviatie din 2013 pentru 2014, ceea ce a mai diminuat din presiunea asupra sectorului de a  semna un acord international. Totusi, unele state – in special cele din nordul Europei – au pledat pentru o finantare climatica la un nivel mai ridicat fata de 2010-2012, ceea ce este un semnal pozitiv.

Centru de tehnologie a climei

Una dintre deciziile practice ale COP18 a fost infiintarea Centrului si a Retelei de Tehnologie a Climei, prin care vor fi asistate statele in curs de dezvoltare pentru a obtine tehnologii pentru reducerea si adaptarea la schimbarile climatice. Centrul va avea o retea de 12 puncte in mai multe state, printre care Senegal, India, Danemarca si Argentina.

Gasiti mai multe detalii despre deciziile luate la COP18 pe site-ul Conventiei Cadru a Natiunilor Unite asupra Schimbarilor Climatice (UNFCCC).

Comments are closed.