La 31 de ani de la dezastrul nuclear de la Cernobîl, organizațiile de protecția mediului atrag atenția asupra pericolului nuclear care pândește România din toate direcțiile dar și din interior. În prezent există peste 20 de reactoare nucleare în operare în țările vecine dintre care 11 și-au depășit durata de viață. Reactoare nucleare pot fi găsite în Ucraina, Bulgaria, Ungaria și în România.
Pe 26 aprilie în fiecare din ultimii 31 de ani întreaga lume își amintește cu groază de evenimentele din 1986 când reactorul 4 de la centrala nucleară Cernobîl din Ucraina a explodat în urma unor teste, răspândind nori radioactivi în întreaga Europa. De atunci, țări precum Germania și Austria au adoptat poziții ferme împotriva energiei nucleare în timp ce alte state europene au abandonat planurile de construire a noi centrale nucleare. Cu toate acestea, în Europa centrală și de est există planuri de prelungire a duratei de viață a reactoarelor și de construire a unor reactoare noi.
Un pericol deosebit pentru regiune sunt reactoarele îmbătrânite care operează peste durata lor de viață proiectată inițial. Situația actuală în Europa de Est este rezultatul unor procese decizionale deficitare în care autoritățile de mediu din România s-au implicat superficial. Acesta este cazul noilor obiective nucleare de la CNE Kozlodui, Bulgaria și anume : construirea unui nou reactor 1200 MW și construirea unui depozit de deșeuri radioactive de circa 350.000 de tone la numai 4 Km de fluviul Dunărea. De asemenea pe același amplasament se intenționează prelungirea duratei de funcționare a reactoarelor 5 și 6, care în 2017 respectiv 2019 își încheie perioada de viață conform datelor de proiect.
Aceste obiective sunt contestate inclusiv în Bulgaria de către societatea civilă, cu câștig de cauză în instanță, motiv pentru care autoritățile din Bulgaria și România au fost obligate să reia dezbaterile în context transfrontalier, ca de exemplu în cazul depozitului de deșeuri radioactive.
Organizațiile pentru protecția mediului și societatea civilă din zonele afectate sunt profund nemulțumite de modul în care autoritățile centrale și locale de mediu din România, precum și reprezentanți ai administrației locale au reprezentat interesele cetățenilor în problema acestor proiecte nucleare și consideră că modul în care autoritățile romane de mediu au gestionat aceste dezbateri a fost formal, doar pentru bifarea unor etape cerute de Convenția Espoo.
“Autorități medicale din zonele afectate de proiectele nucleare ale Bulgariei, au emis informări ca mai multe localități aflate în zona de risc nuclear major din România (23 localități dunărene și orașul Craiova) nu sunt pregătite pentru a face față unui accident nuclear. ISU Dolj, a informat reprezentanți ai organizațiilor de mediu că deține spații de adăpostire antinucleară în Craiova și la nivelului județului Dolj, doar pentru cca 33% din populație, iar pastilele necesare pentru cazul unui accident nuclear sunt inexistente sau expirate! În plus, ISU Dolj a atras atenția ca, deși a solicitat în repetate rânduri, nu i-au fost furnizate, de către partea bulgara, datele necesare pentru implementarea unui plan de salvare/reducere a numărului de victime în cazul unui accident nuclear la Kozlodui, bazat pe scenariul cel mai pesimist ” arată Luminița Simoiu, expert în chimie al Națiunilor Unite și liderul Asociației Civice pentru Viață din Craiova.
În ceea ce privește Ucraina, din cele 15 reactoare nucleare în operare, 6 au avut licențele de operare extinse de către autoritățile ucrainene fără implicarea statelor vecine, inclusiv România, iar un al 7-lea reactoare urmeze la finalul anului.
„Guvernul roman are oportunitatea și obligația de se exprima cu privire la programul nuclear ucrainean și de a implica publicul roman la consultări prin intermediul unui proces transfrontalier de consultări inițiat de Ucraina la presiunea societății civile și a comunității internaționale” consideră Ana-Maria Seman de la Bank Watch România.
Nu în ultimul rând autoritățile din România trebuie să se asigure că în procesul de construcție a reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă sunt respectați toți pașii ceruți de legislație europeană și să se asigure că negocierile în curs cu compania chineză China General Nuclear Power Corporation nu se strecoară mecanisme de ajutor de stat dezavantajoase pentru pentru consumatorul român.
„Un mecanism prin care statul asigură un preț de vânzare fix, indiferent de prețul pieței, este în dezacord cu o piața concurențială și va obliga cetățeanul român să asigure din buzunarul propriu profitul unei industrii privilegiate. Ne exprimăm dezacordul față de recenta decizie a Comisiei Europene de a considera legal ajutorul de stat pe care statul ungar dorește sa-l ofere pentru reactorul PAKS II și credem că statul roman nu trebuie sa urmeze acest exemplu în cazul Cernavoda 3 și 4” este de părere Lavinia Andrei, președintele Fundației TERRA Mileniul III.
Accidentele de la Cernobîl și Fukushima au arătat că, atât erori umane, cât și de proiectare, sunt posibile oricând si, mai nou, atacurile teroriste amenință și centralele nucleare.
Organizațiile de mediu din Romania consideră că deciziile referitoare la dezvoltarea unor noi proiecte nucleare și în România trebuie să fie luate de autorități numai după consultarea cetățenilor, bine informați și cu participarea acestora în actul decizional în conformitate cu prevederile convențiilor internaționale. Organizațiile de mediu și civice din România consideră ca astfel de decizii atât în Romania cât și celelalte țări europene trebuie să fie însoțite de oferirea de garanții nelimitate pentru cazul unui accident sau incident nuclear major și de realizarea în prealabil a infrastructurii medicale și cea specifică pentru situații de urgență de această natură.
Fundația TERRA Mileniul III
Bank Watch România
Asociației Civică pentru Viață din Craiova