stress tests

Analiza critica a testelor de stres in sud-estul Europei

stress testsDupa accidentul de la Fukushima, siguranta nucleara a castigat mai multa importanta in intreaga lume. Cercetarea de fata se concentreaza pe doua mari teme: testele de stres europene si extinderea duratei de viata a centralelor nucleare.

Analiza critica a testelor de stres din UE si a extinderii duratei de viata a centralelor nucleare in Bulgaria, Cehia, Romania, Ungaria si Ucraina” a fost realizata in cadrul unui proiect in cooperare dintre organizatii non guvernamentale si institute de cercetare din Bulgaria, Romania, Cehia, Ungaria si Ucraina.

Studiul urmareste modul in care sunt abordate in fiecare stat aspecte de siguranta nucelara, precum extinderea duratei de viata a centralelor, riscurile legate de imbatranirea echipamentelor sau slabiciunile de design ale reactoarelor tip CANDU, folosite la Centrala Nucleara de la Cernavoda.

Consultati publicatia in format PDF.
unitati3_4

Testele de stres pentru centralele nucleare – praf in ochii europenilor

In contextul in care Comisia Europeana a facut  astazi publice rezultatele testelor de stres efectuate la toate centralele nucleare din UE, TERRA Mileniul III readuce in discutie o serie de argumente care arata ca derularea acestor teste n-a fost altceva decat constaterea starii de fapt. Testele s-a facut in pripa, fara o metodologie clara, aplicabila cel putin la nivelul statelor membre UE, iar recomandarile Comisiei Europene (CE) in urma unui an de analize nu au nicio putere legala.

Testele de stres efectuate pentru centralele nucleare de pe intreg teritoriul Europei – in forma in care au fost ele definite de ENSREG[1] – nu indeplinesc cerintele Consiliului UE, nici asteptarile publicului european pentru o evaluare reala a sigurantei globale. Ele nu ofera o metoda pentru a compara marjele de siguranta ale diferitelor centrale (si tipuri de reactor), si nici nu raspund la intrebarea „Cat de sigure sunt aceste centrale nucleare, in realitate?”

Intregul proces de evaluare lasa loc abuzurilor, doar pentru a demonstra publicului cat de sigure sunt centralele nucleare.

Scenariile care au stat la baza testelor de stres sunt incomplete. Scenariile privind functionarea interna in cazuri precum incendiile, scurgeri ale conductelor, defectiuni ale valvelor, erori umane si combinatii ale acestora nu sunt luate in calcul in realizarea testelor. Scenariile unor evenimente externe, precum prabusirile de avioane sunt, de asemenea, excluse din raport.

Calitatea sistemelor de siguranta si ale componentelor centralei, cum ar fi materialul instalatiilor,  al bazinului reactorului al valvelor si pompelor, al echipamentelor de control si de manevrare nu a fost supusa investigatiilor.

Efectele uzurii, in principal cea a echipamentelor si cele ale imbatranirii centralei nu sunt luate in considerare.

Specificatiile testelor nu definesc criteriile de evaluare pentru verificarea caracteristicilor unei centrale din punct de vedere al sigurantei acesteia. Nu sunt definite criterii pentru a determina asa-numita ”robustete” a centralei. Rezultatul final al testelor de stres depinde practic de ”increderea” in rapoartele operatorilor centralei.

Expertii implicati in realizarea ”testelor de stres” sunt aceiasi care au fost responsabili de siguranta nucleara si in trecut. Comisia Europeana nu este in masura sa depaseasca problema lipsei de independenta, pentru ca nu are expertiza tehnica.

Prevenirea accidentelor nucleare – care ar trebui sa stea in centrul prevederilor referitoare la siguranta nucleara – este practic exclusa din aceste teste de stres.

Răspunsuri evazive la întrebările CE 

„Apreciem raspunsurile oferite de CNCAN Comisiei Europene, in urma raportului de evaluare al expertilor, insa consideram ca ele au fost selective, facand referire la notiuni vagi si greu de inteles de publicul larg. In acest timp, raman neabordate o serie de probleme pe care CE le-a semnalat in acelasi document”, a declarat Ioana Ciuta, director executiv TERRA Mileniul III. Ea a subliniat principalele deficiente in raspunsul CNCAN oferit Comisiei Europene:

–  Scenariul de accidente severe nu sta la baza emiterii licentei de operare a centralelor nucleare care opereaza in Romania, iar CNCAN a formulat recent (decembrie 2010) o solicitare de reglementare a acestui aspect. Aceasta evaluare este totusi o componenta a procesului de analiza periodica a sigurantei (PSR).

–   Marjele pentru conditii meteo extreme nu sunt cuantificate in raport.

–   Romaniei i-a luat ceva mai mult timp decat fusese stabilit initial in WENRA[2] (2010) pentru a introduce in cerintele de reglementare toate nivelurile de referinta (inclusiv cele relevante pentru managementul acidentelor). Realizarea acestora este prevazuta acum pentru sfarsitul anului 2012.

In pofida limitarilor testelor de stres prezentate si tinand cont de deficientele metodelor de analiza, rezultatele acestora ar putea fi totusi utile pentru furnizarea unor informatii suplimentare si pentru o estimare initiala a capacitatii centralelor individuale de a rezista in fata catorva importante evenimente externe (in principal cutremure si inundatii).

Foto: nuclearelectrica.ro

[1] Grupul European la Nivel Inalt privind Securitatea Nucleara si Managementul Deşeurilor Radioactive

[2] Grupul Organismelor de Reglementare în domeniul nuclear din Europa de Vest

unitati3_4

Acordul de mediu pentru Cernavoda 3 si 4 este nejustificat

Fundatia TERRA Mileniul III considera decizia Ministrului Mediului si Padurilor din Romania de a emite acordul de mediu pentru “Continuarea lucrarilor de construire si finalizare a Unitatilor 3 si 4 ale CNE Cernavoda nu numai nejustificata din punct de vedere economic si financiar, cat mai ales nefondata din punct de vedere al raportului de evaluare a impactului asupra mediului, care a stat la baza deciziei.

Inca din 2007 –  cand raportul la studiul de impact pentru proiectul Cernavoda 3 si 4 a fost lansat spre consultare publica – Fundatia TERRA Mileniul III a aratat ca documentul este incomplet deoarece nu prezenta o analiza corespunzatoare a alternativelor, date privind impactul functionarii – pana la acel moment – a centralei nucleare asupra sanatatii populatiei (inclusiv cu privire la impactul concentratiilor ridicate de tritiu asupra populatiei din zona), o analiza a riscului de atac terorist asupra centralei si consecintele sale (inclusiv asupra bazinului de combustibil uzat, neprotejat de anvelopa reactorului).

In plus, si direct legat de analiza alternativelor, raportul la studiul de impact nu trateaza in mod corespunzator problema costurilor, riscurilor si impactului legat de lucrarile hidrotehnice necesare pentru asigurarea apei de racire, dezafectarea reactoarelor si gestionarea deseurilor radioactive.

Raspunsurile la doar o mica parte dintre aceste comentarii ne-au fost transmise dupa 4 ani[1]! Ele se refera strict la monitorizarea starii de sanatate a poulatiei din judetul Constanta, ignorand pur si simplu oricare alte aspecte. Pentru lipsa raspusurilor la comentariile publicului interesat, procedura de evaluare a impactului de mediu NU poate fi considerata incheiata, si o decizie finala nu poate fi luata.

In timp ce Ministerul Mediului analiza raportul EIM, tragedia de la Fukushima a demonstrat ca centralele nucleare nu sunt niciodata 100% sigure. Indiferent de numarul sistemelor de siguranta cu care a fost proiectat un reactor, de rezultatele satisfacatoare in urma testelor, centralele nucleare sunt manevrate de oameni, iar Fukushima ne-a demonstrat ca sunt vulnerabile si in fata naturii.

Centrala de la Cernavoda si-a aratat la randul ei vulerabilitatea in fata efectelor schimbarilor climatice. Seceta prelungita din 2003 a dus la oprirea „accidentala” a reactorului 1 din lipsa asigurarii apei de racire. In 2012 nivelul Dunarii a atins din nou cote alarmant de scazute, riscul opririi celor 2 reactoare fiind unul real.

Nesiguranta crescuta, in contextul schimbarilor climatice 

Alimentarea cu apa de racire este esentiala in functionarea unei centrale nucleare. In conditiile in care specialistii climatologi vorbesc despre veri tot mai secetoase, cu temperaturi din ce in ce mai ridicate, e greu de imaginat ca alimentarea cu apa de racire a celor 4 unitati nucleare poate fi asigurata in conditii de siguranta. Primul reactor de la Fukushima a explodat dupa ce nu s-a reusit racirea sa. Cel de al doilea reactor de acolo, a luat foc si a  explodat, iar peretii exteriori au fost distrusi tocmai pentru ca partea lui activa sa poata fi racita cu apa din ocean, deoarece niciunul dintre sistemele sale de racire nu mai functiona.

Din perspectiva economico-financiara, o paralela intre cazul Cernavoda 3 si 4 si proiectul Centralei nulceare de la Belene este indreptatita. Bulgaria a renuntat in martie 2012 la planurile pentru centrala nucleara de la Belene, cu o capacitate de 2.000 de MW, pentru ca acest proiect nu a reusit sa atraga suficient interes din partea investitorilor privati in ultimii trei ani, dupa ce grupul german RWE s-a retras in 2009 din cauza temerilor legate de finantare.

EnergoNuclear, compania creata pentru constructia celor 2 reactoare de la Cernavoda este controlata in proportie de 84,65% de stat, prin Nuclearelectrica. In actionariat se mai gasesc Enel Investment Holding, cu 9,15%, si ArcelorMittal Galati cu 6,2%. Investitori straini importanti, precum CEZ, GDF SUEZ, RWE si Iberdrola s-au retras din acest proiect, acuzand „incertitudini economice si de piata  legate in cea mai mare parte de actuala criza financiara” .

Costul estimat pentru cele doua reactoare este de 4 miliarde de euro, iar fiecare unitate va avea o putere instalata de 720 MW. Durata de viata a unei unitati este de 30 de ani.

In  contextul in care tot mai multi oameni din intreaga lume solicita inchiderea centralelor atomice, iar guverne precum cel al Germaniei, Japoniei si chiar al Frantei anunta masuri de renuntare la producerea energiei nucleare, Fundatia TERRA Mileniul III solicita Ministerului Mediului si Padurilor respingerea cererii pentru acordul de mediu in cazul proiectului Cernavoda 3 si 4.

Foto: nuclearelectrica.ro


[1] Comentariile TERRA Mileniul III înregistrate la MMP sub nr. 16456/SS/04.07.2008 şi răspuns MMP nr. 144091/ 06.07.2012