Birocratia excesiva, cadrul legislativ deficitar, coruptia si absenta finantarilor sunt principalele bariere in dezvoltarea pietei de energie regenerabila din Romania, potrivit unui studiu al Fundatiei Terra Mileniul III. Cercetarea a fost realizata in cadrul proiectului „Sistem integrat de analiza multicriteriala a eficientei investitiilor pentru exploatarea resurselor regenerabile”, derulat de Academia de Studii Economice (ASE) si finantat de Consiliul National al Cercetarii Ştiintifice din Invatamantul Superior (CNCSIS).
Birocratia excesiva a fost mentioanata ca factor de divergenta constant in relatia cu autoritatile publice, fie ele locale, centrale, sau de mediu si este una dintre principalele bariere in dezvoltarea proiectelor de energie din surse regenerabile (SER). Conform Planului National de Actiune in Domeniul Energiei din Surse Regenerabile (PANER), numarul total de avize şi aprobari se ridica la aproximativ 100.
In unele cazuri, aceeaşi documentatie este ceruta de mai multe ori, dupa cum declara unul dintre producatori, respondent al chestionarelor aplicate: „Sunt solicitate doua planuri diferite pentru Planul Urbanistic Zonal şi pentru autorizatie, deşi e vorba de acelaşi document, dar astfel se incaseaza taxele de doua ori la cadastru”. Alti producatori au marturisit ca este nevoie de „depunerea de doua ori a aceluiaşi dosar la ANRE, prima data pentru inscrierea ca producator şi a doua oara pentru inscrierea ca producator din SER”.
Prin comparatie: “Vecinii noştri (n.a bulgarii) au nevoie de doar 3 avize pentru a pune in functiune un parc eolian, in timp ce in Romania sunt necesare 85. Birocratia excesiva de la noi din tara face ca obtinerea documentelor de avizare sa dureze aproximativ 2 ani”, se arata in comentariul unui producator intervievat.
Cadrul legislativ deficitar este un alt factor de divergenta ce apare intre producatori şi autoritatile publice. Acesta se poate traduce prin legislatie inadecvata sau neactualizata, interpretari legislative diferite, deficiente in implemetarea legislatiei sau chiar nerespectarea cadrului legislativ.
Cel mai elocvent caz este Legea 220/2008 – principalul document ce reglementeaza sectorul energiilor regenerabile, care a fost practic nefunctionala timp de trei ani. In acest interval legea a suferit numeroase modificari, creand astfel sentimentul de insecuritate atat pentru producatori, cat şi pentru potentialii investitori.
Domeniul protectiei mediului este cel mai adesea ignorat, intrucat nu exista acces direct la o baza de date, la un ghid sau la o harta care sa suprapuna ariile protejate cu potentialul de utilizare a energiilor regenerabile. Deşi ar trebui sa fie primul aspect verificat de catre un dezvoltator, se intampla frecvent ca problema respectarii legislatiei de mediu sa fie luata in calcul abia dupa demararea investitiilor.
Coruptia sau ”taxa de prietenie”
Lipsa de transparenta, legislatia instabila, birocratia excesiva – sunt factori care pot determina fenomenul de coruptie. Deşi adesea se evita folosirea termenului, multi dintre producatori sau investitori il sugereaza sau il amintesc prin formule ca „taxa de prietenie”, sau ”ungerea sistemului”.
Favoritismul guvernamental se manifesta in relatia cu tipul de producator de energie, producatorii mici fiind in general defavorizati, in vreme ce producatorii mari au anumite facilitati. Astfel, pentru racordarea la sistem sunt percepute taxe preferentiale. Unele companii mari au primit derogare, in vreme ce companiile mici sunt supuse unor taxe impovaratoare. Modalitatile de taxare nu sunt transparente şi nu pot fi verificate.
Lipsa personalului calificat. Acest factor de divergenta se manifesta in ambele sensuri, atat la producatori, cat şi la autoritati. Nu este surprinzator faptul ca exista o lipsa de personal calificat in oricare din tabere atata timp cat implementarea acestor tehnologii este relativ recenta in Romania.
De altfel, autoritatile locale sunt adesea nevoite sa joace diverse roluri din cauza lipsei de personal. O astfel de situatie o reprezinta trecerea in administrarea autoritatilor locale a instalatiilor geotermale sau a forajelor ramase in conservare. In aceeasi categorie intra si proiectele slab documentate şi prost elaborate. Cel mai adesea, acest argument este intalnit la autoritatile locale şi regionale de protectia mediului care fac referire la studiile de impact de mediu aferente proiectelor de utilizare a surselor de energie regenerabila.
Lipsa transparentei
Lipsa transparentei decizionale manifestata la toate nivelurile (central, regional, local), alaturi de alte carente ale activitatii de reglementare, conduc la increderea scazuta a societatii in forta şi importanta actelor normative. Absenta consultarilor sau mimarea acestora fac ca normele sa fie frecvent modificate sau inlocuite, lucru ce determina o accentuata instabilitate legislativa şi nu ofera siguranta necesara cadrului legal existent in Romania.
Lipsa de transparenta se manifesta chiar şi in interiorul institutiilor publice, existand adesea contradictii intre primari şi Consiliul Local pe fondul informatiilor insuficiente puse la dispozitia celui din urma.
Retea de transport şi distributie inadecvata. O alta problema majora sesizata atat de producatori, cat şi de autoritatile publice este cea legata de racordarea la reteaua de transport şi distributie.
Cererile de racordare din partea investitorilor la Sistemul Energetic National (SEN) insumeaza o putere de peste 11.000 megawatti (MW), potrivit Transelectrica. In situatia actuala, SEN poate prelua aproximativ 3.000 MW putere instalata. Practic, doar un sfert din cererile de racordare din acest moment ar avea şanse sa se concretizeze. Potrivit Transelectrica, pentru solutionarea problemelor retelelor sunt necesare investitii de peste 500 milioane euro.
Problema cea mai mare este lipsa de previziune, de strategie şi lipsa masurilor de intarire a capacitatii de transport in aceste regiuni.
Opozitie la dezvoltare
Unele proiecte de investitii se lovesc de opozitia ONG-urilor in situatiile in care investitia se produce la limita legii sau cu incalcarea acesteia. Cele mai importante subiecte privind utilizarea resurselor regenerabile care au intrat in vizorul organizatiilor de mediu sunt cele privind amplasarea parcurilor eoliene şi a construirii de microhidrocentrale in ariile protejate. De cele mai multe ori insa, ONG-urile nu au probleme direct cu producatorii sau cu investitorii, ci cu autoritatile care trebuie sa puna in aplicare legislatia.
Lipsa de predictibilitate a finantarilor a fost suplimentata şi de lipsa de predictibilitate a beneficiilor investitiilor. Instabilitatea legislativa a condus la: lipsa creditarilor avantajoase – din partea bancilor comerciale si lipsa de expertiza financiara in definirea unui proiect eligibil pentru finantare.
Raspunsurile bancilor comerciale la chestionarele aplicate in cadrul cercetarii au subliniat faptul ca investitorii sau producatorii nu ştiu sa puna in pagina un proiect bancabil. Din tabara cealalta, aplicantii spun ca cei ce administreaza şi evalueaza aceste fonduri sunt lipsiti de expertiza tehnica. Unul dintre respondenti se exprima foarte plastic in acest sens spunand ca „nu-i poti cere unui brutar sa analizeze o sudura”.
Energia eoliana si cea solara, in topul preferintelor
Energia eoliana şi cea solara sunt in topul preferintelor companiilor ce deruleaza proiecte de exploatare a SER in Romania. Contextul reglementarilor din Romania, Europa şi la nivel global descriu teoretic un excelent cadru pentru dezvoltarea pietei surselor de energie regenerabila. Pentru Romania, tinta asumata este ca pana in 2020, 24% din consumul final brut de energie sa provina din SER. Pe de alta parte, argumentele in favoarea dezvoltarii pietei SER tin de reducerile de costuri ale combustibililor pe termen lung si independenta energetica.
Pentru a explora aceste subiecte au fost evaluate şase categorii de actori importanti: producatori, autoritati publice locale şi centrale, operatori de transport şi distributie a energiei, institutii finantatoare, mari consumatori şi ONG-uri de mediu.
Printre solutiile de imbunatatire sugerate de participantii la sudiu se numara: o legislatie mai clara, depolitizarea acordarii finantarilor, o politica mai ambitioasa de promovare, simplificarea procedurilor de intocmire a documentatiei si acordarea de subventii de pana la 50% din valoarea investitiei.
Comisia Europeană a publicat, în decembrie 2011, lung-aşteptatele propuneri pentru reducerea zgomotului produs de autoturisme, utilitare, autobuze si camioane, într-un moment în care marea majoritate a autoturismelor îndeplineau deja cerinţele mai stricte ale primei etape propuse şi, aproape un sfert dintre ele, şi pe cele ale celei de-a doua etape. Organizaţia Transport&Environment afirmă că limitele pentru zgomot ar fi putut fi reduse mai mult şi într-o perioada mai scurtă şi a solicitat ca în calendarul reducerilor să fie inclusă şi o a treia etapă, pentru a se crea un stimulent pentru autovehicule mai puţin zgomotoase.
