tar sands

Titeiul canadian din nisipuri bituminoase ameninta tintele UE de reducere a emisiilor

tar sandsDintr‐o analiza a organizatiei americane Natural Resources Defence Council (NRDC) – bazata pe evenimente recente de pe pietele petroliere nord‐americane – reiese ca, daca Europa nu ia masuri, aproximativ 5,3% pana la 6,7% din titeiul si carburantii folositi in transporturi vor proveni, pana in 2020, din exploatarile de titei din nisipuri bituminoase din Canada.

Acest tip de combustibil fosil neconventional este unul dintre cei mai poluanti din lume. Cresterea de emisii rezultata ar echivala cu punerea in circulatie a 6 milioane de masini pe drumurile europene.

Conform studiului NRDC, cresterea ponderii productiei titeiului de sist[1] in SUA, in combinatie cu scaderea cererii de petrol datorata standardelor de eficienta pentru masini si restrictiile de export ce vizeaza titeiul au condus la o saturatie a pietei americane.

Prin urmare, industria extractiva de titei din nisipuri bituminoase din Canada, care a exportat pana in momentul de fata doar catre Statele Unite, trebuie sa gaseasca noi piete de desfacere. UE este o piata foarte atractiva, deoarece este apropiata geografic, este dependenta de importuri si are nevoie de cantitati insemnate de motorina.

EuropePipelineMap_FINAL_RO

Accesul pe noi piete este deosebit de important pentru industria de nisipuri bituminoase din Canada, pentru ca aceasta planuieste sa isi sporeasca productia, de la 1,4 de milioane barili pe zi in 2012, la 5,8 milioane pana in 2030. In momentul de fata, abilitatea industriei de a se extinde este limitata de capacitatea de transport a conductelor existente. Astfel, aceasta are in plan constructia mai multor conducte care sa transporte titeiul catre porturi de pe coasta de est a Canadei si catre rafinariile de pe coasta Golfului Mexic din SUA. Ambele rute sunt destinate exportului pe piata europeana.

Studiul este disponibil integral aici.

Reglementarea combustibililor neconventionali a fost amanata

Acest scenariu se poate adeveri daca UE nu implementeaza valori de baza diferentiate ale intensitatii emisiilor de gaze cu efect de sera pentru combustibilii neconventionali, printre care se afla si titeiul din nisipuri bituminoase. Implementarea acestor valori i-ar tine departe pe furnizorii de carburanti din Europa de acest tip de combustibili, deoarece acestia sunt nevoiti, conform reglementarilor actuale, sa reduca cu 6% pana in 2020 intensitatea emisiilor de gaze cu efect de sera a carburantilor pe care acestia ii pun pe piata. Desi directiva europeana care reglementeaza acest aspect – Directiva pentru Calitatea Carburantilor[2] – a fost adoptata in 2009, presiunile industriei petroliere au amanat implementarea unor reguli detaliate ce vizeaza etichetarea corecta a emisiilor de CO2 pentru carburanti, precum si obligatii de raportare pentru fiecare companie petroliera in parte.

Tabel_NB_final

Daca aceste reguli nu se implementeaza, iar titeiul din nisipuri bituminoase va incepe sa intre puternic pe piata europeana, studiul conchide ca tinta de decarbonizare a combustibililor din Directiva mai sus mentionata va fi mult mai dificil de atins.

Importurile din ce in ce mai mari, ca rezultat al construirii noilor conducte in SUA si Canada, ar creste intensitatea carbonului carburantilor europeni cu 1,5% in 2020, subminand tinta de 6% de reducere a emisiilor carburantilor si, in general, eforturile UE de a-si reduce impactul asupra schimbarilor climatice.

Impactul global al combustibililor neconventionali

Extinderea exploatarilor nisipurilor bituminoase din Canada sau a celor din centura venezuelana Orinoco, precum si a altor surse de combustibili fosili neconventionali, nu poate continua fara ca emisiile de gaze cu efect de sera rezultate in urma arderii acestora sa nu aiba un impact major asupra climei globale.

In raportul World Energy Outlook din 2012 al Agentiei Internationale pentru Energie se afirma ca ”se pot consuma numai o treime dintre rezervele dovedite de combustibili fosili pana in 2050, pentru ca lumea sa indeplineasca obiectivul de 2 grade Celsius.”Daca temperatura medie globala depaseste aceasta crestere de 2 grade Celsius, efectele schimbarilor climatice vor fi catastrofale. Pentru a evita acest lucru, majoritatea titeiului neconventional cu continut ridicat de carbon nu trebuie sa fie exploatat”.

Comisia incearca sa scape de Directiva pentru Calitatea Carburantilor post-2020

In cadrul pachetului pentru energie si clima post-2020[3], Comisia Europeana a introdus o linie de text prin care se cere abrogarea, din 2020, a tintei de 6% de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera dedicata carburantilor din sectorul de transporturi. Aceasta tinta face parte din Directiva pentru Calitatea Carburantilor (FQD).

Aceasta inseamna ca legea UE care reglementeaza emisiile din sectorul de transporturi inceteaza sa existe dupa 2020. Decizia de a anula prematur aceasta lege de mediu foarte importanta a fost luata de Comisie fara ca aceasta sa faca vreo evaluare sau consultare inainte de a propune abrogarea ei.

Este o veste buna pentru companiile petroliere din Alberta, care vor putea sa exporte titei din nisipuri bituminoase catre Europa nestingherite, dar o veste proasta pentru Europa si eforturile acesteia de a se deplasa in directia unui sistem de transport durabil.

Cu toate acestea, exista o sansa ca Statele Membre sa intoarca aceasta decizie, cand o vor discuta in Consiliul de Mediu din martie.

 

Note :

* Studiul realizat de Natural Resources Defence Council arata ca importurile de titei din nisipuri bituminoase ar putea ajunge la 700.000 de barili/zi in 2020, de la 4000 de barili/zi in 2012, daca se duc la bun sfarsit proiectele de conducte planificate sau in curs de constructie in Canada si SUA. Studiul de evaluare a impactului efectuat de Comisia Europeana prevedea ca importurile de titei din nisipuri bituminoase din Canada vor atinge valori de 0,2% din titeiul si carburantii utilizati in UE in 2020.

* In octombrie 2011, Comisia Europeana a publicat o propunere pentru implementarea FQD. In 2012, Statele Membre au votat asupra acestia, dar votul a fost inconclusiv. Aceasta inseamna ca, in momentul de fata, CE trebuie sa inainteze propunerea Consiliului de Ministri. Comisia a finalizat un studiu de evaluare a impactului in 2013, dar propunerea nu a fost inca publicata.


[1] Titeiul de sist este un combustibil fosil si mai poluant decat titeiul din nisipuri bituminoase (vezi aici)
[2] Fuel Quality Directive – FQD (98/70/EC), transpusa in legislatia nationala prin HG 928/2012
[3] http://ec.europa.eu/energy/doc/2030/com_2014_15_en.pdf

Nisipurile bituminoase

Nisipurile bituminoase si Directiva privind Calitatea Carburantilor

Nisipurile bituminoaseFie ca vorbim de Canada, Venezuela sau Rusia, exploatarea titeiului din nisipuri bituminoase reprezinta un risc imens pentru destabilizarea climei si are potentialul de a ingropa eforturile internationale de a reduce impactul schimbarilor climatice.

Canada a fost prima tara care s-a retras din Protocolul de la Kyoto pentru a putea exploata nestingherita aceasta resursa, care este cu 23% mai poluanta decat titeiul conventional. De cativa ani, Canada face un lobby intens la nivel international in incercarea de a gasi cumparatori pentru acest titei foarte poluant. Una dintre pietele vizate este Uniunea Europeana, dar politicile climatice ale UE reprezinta un impediment major pentru statele care ar dori sa aduca astfel de carburanti pe piata europeana.

In acest context, Canada face presiuni la Bruxelles si la nivelul Statelor Membre pentru a impiedica implementarea unor masuri legislative care ar restrictiona accesul carburantilor obtinuti din exploatarea nisipurilor bituminoase. Anul acesta, au avut loc doua astfel de vizite si in Romania.

Pentru a afla mai multe informatii despre nisipurile bituminoase, pericolul climatic la care ne expune exploatarea acestei resurse si masurile pe care le poate lua UE, cititi pliantul Nisipurile bituminoase si Directiva privind Calitatea Carburantilor, realizat impreuna cu Federatia Transport si Mediu.

Consultati brosura in format pdf.
vans-lg

Transportatorii europeni, privati de economii la carburanti si la reducerea emisiilor

Limitele mai mici de CO2 protejează economia şi mediul

 

Bruxelles/Bucureşti, 5 octombrie, 2012

 

Firmele europene de transport ar putea economisi anual carburant în valoare de până la 825 Euro pentru fiecare autoutilitară pe care o deţin, dacă Uniunea Europeană ar adopta, din 2020, limite mai stricte pentru emisiile de CO2 pentru autovehiculele utilitare uşoare. Aceasta este concluzia unui nou raport[1], realizat de Institutul de cercetare TNO, la cererea organizaţiei T&E – Transport & Environment.

Autoutilitarele constituie una dintre sursele de emisii de gaze cu efect de seră cu cea mai rapidă rată de creştere, cu 26%, între anii 1995-2010. În prezent, emisiile de la autoutilitare reprezintă 8% din totalul emisiilor din transportul rutier, cu tendinţe de creştere. Studiul indică faptul că o limită de 118 gr.CO2/km (în loc de 147gr.CO2/km, așa cum prevede actuala propunere a CE) ar reduce de două ori volumul anual de emisii de CO2 care ar ajunge în atmosferă (adică o reducere de CO2 cu 2,7 mil.t mai mare). Deoarece emisiile de CO2 sunt direct legate de consumul de carburant, costurile implementării tehnologiilor de reducere a emisiilor ar fi compensate în trei ani, prin economia de combustibil.

În iulie 2012, Comisia Europeană a adoptat două propuneri pentru limitele emisiilor de CO2, până în 2020, pentru automobile şi vehicule utilitare uşoare. Pentru autoutilitare a fost confirmată limita de 147 gr.CO2/km, o limită mult mai puţin restrictivă decât cea de 95 gr.CO2/km propusă pentru autoturisme, deoarece s-a ţinut cont că autoutilitarele sunt mai grele şi mai voluminoase.

Costul mediu anual al motorinei pentru o autoutilitară este de 2.400 Euro, ceea ce reprezintă cam o treime din costul total anual de utilizare. Raportul TNO arată că, dacă s-ar fi adoptat o limită de 118 gr.CO2/km (echivalentă ca reducere cu cea de 95 gr.CO2/km de la autoturisme), acest lucru i-ar fi adus proprietarului autoutilitarei o economie de aproape 825 Euro/an, ceea ce ar fi scăzut în mod semnificativ costurile de utilizare.

Raportul mai arată că estimările iniţiale ale emisiilor autoutilitarelor au fost mai mari şi, din acest motiv, limita de 147 gr.CO2/km este mult mai uşor de atins decât s-a crezut atunci. De asemenea, costurile tehologiilor de reducere a emisiilor au fost supraestimate, de 4 până la 17 ori.

Greg  Archer, de la organizaţia Transport&Environment, afirmă că ”propunerea Comisiei pentru o limită de 147 gr.CO2/km îi privează pe operatorii europeni din transporturi de

autoutilitare mai eficiente din punct de vedere al consumului de carburant şi ignoră noile dovezi ale beneficiilor economice şi de mediu[2] pe care le-ar aduce un standard mai strict. Autoutilitarele ar deveni un ”cimitir” al tehnologiilor, iar soluţiile deja aplicate pentru autoturisme vor rămâne îngropate în dosare.”

“Nu există niciun motiv pentru ca limitele de emisii pentru autoutiliare să fie mai <<blânde>> decât cele pentru autoturisme. Asta înseamnă o limită de 118 gr.CO2/km şi nu una de 147 gr.CO2/km”, a mai afirmat Greg Archer.

Fundaţia Terra Mileniul III – care promovează transportul sustenabil – susține că limita de emisii pentru autoutilitare, de 118 gr.CO2/km, până în 2020, este o ţintă realizabilă, care ar conduce la o reducere semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră. Mai mult, adoptarea acestei limite de către Comisia Europeană ar fi binevenită pentru România, în contextul creşterii continue a preţului carburanţilor, al unei infrastructuri rutiere precare, al unei economii afectate de criză şi, nu în ultimul rând, al impactului schimbărilor climatice asupra mediului, sănătăţii umane şi economiei.

Persoane de contact:

Dan Stoica, Coordonator de proiect

0723 349 625

dan.stoica@terramileniultrei.ro

www.terramileniultrei.ro

Dudley Curtis, Communications Manager T&E
+32 (0)2 893 0845

+32 (0)485 379945

dudley.curtis@t-e.nu

www.transportenvironment.org


[1] Raportul TNO (în engleză, în original) este disponibil aici. TNO este un institut de cercetare independent din Olanda, ale cărui studii ştiinţifice sprijină creşterea competitivităţii companiilor şi elaborarea de politici sectoriale guvernamentale.

 

[2] Documentul de poziţie referitor la  Autoutilitare (în engleză, în original) al organizaţiei Transport&Environment este disponibil aici.

noxe-emisii

Decizia asupra calitatii carburantilor in UE se amana

Intalnirea comisiei de experti, care trebuia sa hotarasca asupra viitorului plan al Uniunii Europene, de reducere a emisiilor provenite de la carburantii utilizati in transporturi, s-a terminat fara a se ajunge la un rezultat.

Organizatia Transport&Environment afirma ca este bine ca „decizia asupra calitatii carburantilor sa fie un proces transparent. Dezbaterile cu usile inchise au permis lobby-ul in favoarea unor tari sau companii petroliere cu interese majore in titeiul de sist, actiuni care au intarziat intregul proces. Acum a venit vremea ca fiecare tara membra a Uniunii Europene sa arate daca vrea sau nu un transport ’curat’ in viitor.”

Directiva UE pentru Calitatea Carburantilor, elaborata in 2008-2009, obliga – pentru prima data – furnizorii de carburanti destinati transportului sa reduca emisiile de gaze cu efect de sera asociate extragerii si productiei, cu 6%, pana in 2020. Carburantii cu intensitate mare a carbonului, precum titeiul de sist, carbune lichefiat sau titei a carui extractie utilizeaza arderea gazelor, risca sa fie exclusi de pe piata europeana.

O propunere a Comisiei Europene, din octombrie 2011, de implementare in practica a acestei legislatii, stabileste un set de valori de referinta pentru intensitatea carbonului corespunzatoare diferitelor surse ale carburantilor. Producatorii care aplica tehnologii ’curate’ pot solicita valori mai scazute ale emisiilor. Canada contesta valoarea de referinta atribuita titeiului de sist, dar nu a furnizat pana acum dovezi stiintifice solide, care sa demonstreze ca tehnologia de producere a titeiului de sist are o valoare mai mica decat cea calculata de CE.

Comisia de experti nationali, care s-a reunit la 23 februarie, a supus la vot propunerea CE din octombrie 2011. Intrucat nu a fost intrunita o majoritate, nici pentru, nici impotriva propunerii, decizia va fi luata la vara de catre Ministrii Mediului.