Directiva pentru Energie Regenerabila (RED)[1] a Uniunii Europene stabileste o tinta generala de 20% pentru consumul energiei din resurse regenerabile pana in 2020. Cel putin 10% din aceasta este destinata consumului de combustibil obtinut din resurse regenerabile in sectorul de transporturi. In paralel, Directiva pentru Calitatea Combustibilului (FQD)[2] obliga distribuitorii de carburanti sa reduca intensitatea carbonului din carburantii destinati transportului terestru cu 6% pana in 2020.
Cu toate acestea, este nesigur cat la suta din aceasta tinta poate fi atinsa pana in 2020. Secetele din ultimii ani au afectat simtitor pretul mancarii, conducand catre o dezbatere la nivel mondial asupra securitatii in domeniul alimentar. S-a criticat folosirea culturilor alimentare pentru productia de biocombustibili in locul mancarii. Sustenabilitatea biodieselului, in mod special, a fost pusa sub semnul intrebarii. Cu toate acestea, se estimeaza o contributie scazuta a biocombustibililor de generatie a II-a, cel putin pana in 2020, pe baza faptului ca acestia necesita o tehnologie avansata, investitii mari si nu pot deveni competitivi pe piata din cauza pretului ridicat pentru consumatorul final. De asemenea, industria europeana producatoare de automobile da semne ca nu este pregatita sa foloseasca mixuri de combustibil care contin o cantitate ridicata de biodiesel sau bioetanol.
Pentru a reduce impactul Schimbarii Indirecte a Destinatiei Terenurilor (ILUC)[3], lucru care se poate intampla din cauza cererii pentru alimente, cuplata cu cererea de materie prima din culturi alimentare sau energetice pentru productia de biocombustibili, Comisia Europeana (CE) a solicitat modificarea RED. CE propune limitarea contributiei biocombustibililor de prima generatie[4] la 5% din tinta de 10% de energie regenerabila impusa sectorului de transporturi.
Un element foarte important in propunerea CE este contabilizarea emisiilor provenite din schimbarea indirecta a utilizarii terenurilor prin introducerea factorului ILUC in bilantul total de emisii al biocarburantilor din generatia intai, in RED si FQD. Acest lucru ar creste, in teorie, performanta acestora din punct de vedere al mediului, indicand industriei care dintre biocarburanti, in functie de provenienta, sunt cu adevarat sustenabili. In plus, CE propune ca tranzitia catre biocombustibilii avansati, ai caror emisii provenite din ILUC sunt mici sau inexistente, sa se faca prin favorizarea contributiei acestora la tinta finala, cu ajutorul unor stimuli, in principal financiari, de la UE.
Estimari privind scaderea preturilor la alimente
Joint Research Center (JRC), laboratorul de cercetare stiintifica si tehnica al Uniunii Europene, a publicat un raport care analizeaza impactul politicilor de biocarburanti asupra sectorului agricol. Una dintre cele mai importante estimari este urmatoarea: daca utilizarea biocombustibililor de generatia I nu ar mai fi sustinuta de politicile UE, atunci pretul la alimente precum uleiurile vegetale ar scadea in UE cu 50% pana in 2020, fata de valorile actuale, iar in restul lumii cu pana la 15%.
Aceasta scadere drastica ar avea loc datorita faptului ca pretul global pentru uleiuri vegetale este stabilit, cu precadere, de utilizarea acestora in scopuri alimentare. In momentul in care mai mult ulei de soia sau de palmier este utilizat pentru productia de biocarburanti, acestia sunt disponibili in cantitati mai mici pentru consumul alimentar, iar acesta insuficienta determina inflatia pretului mancarii.
Sub propunerea CE de limitare a combustibililor de generatia I, consumul uleiurilor vegetale ar scadea cu 28% in 2020, fata de estimarile pentru scenariul actual. Daca s-ar merge mai departe si s-ar inlatura orice politica europeana care sa promoveze biocombustibilii, consumul ar putea sa scada cu pana la 75%. Scaderea preturilor la alimente rezultata ar fi cu mult mai mare in Europa in comparatie cu restul lumii, datorita faptului ca, la nivel global, numai 17% din uleiurile vegetale sunt folosite pentru obtinerea de biocombustibili.
Conform studiului, daca s-ar adopta propunerile CE, rezultatul ar fi o scadere a pretului alimentelor de baza (grau, porumb, zahar, uleiuri vegetale etc.) in 2020 cu aproximativ 3,5%. Pe de alta parte, daca s-ar renunta complet la politicile de promovare a biocombustibililor, preturile la alimentele de baza ar scadea cu pana la 6%.
Importanta politicii ce priveste biocombustibilii poate fi masurata si prin faptul ca, daca aceasta nu ar exista, s-ar cultiva cu „aproximativ 6 milioane de hectare (0,7% din suprafata mondiala) mai putine cereale, seminte oleaginoase, plantatii de zahar si culturi de palmier in lume, in 2020. Acest lucru ar reduce cererea pentru terenuri arabile, ceea ce ar insemna mai putine defrisari si o rata mai redusa a stramutarii suprafetelor agricole pe terenuri care stocheaza carbon in cantitati mari, precum turbariile.
Studiul, care a folosit o platforma de modelare agro-economica, a fost pregatit de catre Institutul pentru Studii Tehnologice Prospective, afiliat JRC, pentru Directoratul General de Agricultura al Comisiei Europene.
Studiul este disponibil integrala la sectiunea Publicatii.
[1] Renewable Energy Directive (2009/28/EC) – pentru promovarea utilizarii energiei provenita din resurse regenerabile.
[2] 98/70/EC – Fuel Quality Directive
[3] Indirect Land-Use Change sau are loc atunci cand terenurile folosite initial pentru productia de hrana sunt convertite pentru productia de biocombustibili. In consecinta, datorita cererii cel putin constante de hrana, culturile destinate alimentatiei sunt ”mutate” pe terenuri non-agricole ce stochează dioxidul de carbon (paduri, zone umede), provocand astfel cresterea emisiilor de gaze cu efect de sera.
[4] Biocombustibilii de generatia I sunt cei produsi din culturi terestre. Acestia sunt de 2 tipuri: biodieselul, obtinut prin procesarea semintelor plantelor oleaginoase (uleiuri vegetale industriale), dar și din grasimi animale sau uleiuri arse utilizate pentru gatit; bioetanolul, obtinut prin procesarea plantelor care contin zahar sau amidon.
Fundatia TERRA Mileniul III, in parteneriat cu Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (SNSPA) implementeaza in perioada septembrie 2013 – septembrie 2014 proiectul ”Spre o Economie Verde cu Emisii Reduse de CO2”, proiect co-finantat printr-un grant din partea Elvetiei prin intermediul Contributiei Elvetiene pentru Uniunea Europeana extinsa.
